Poezie – Să mă ierți
Una dintre foarte primele poezii scrise de mine, undeva prin luna aprilie a anului 2020 și care, glumind poate puțin, de impresionat m-a impresionat tot pe mine, nu pe aceea căreia îi era adresată.
Pentru că tot recitind-o, îmi răscolea iar și iar ceea ce simțeam.
Poezia este inclusă în primul meu volum, “De vorbă cu fata din vis“, despre care poți citi mai mult AICI.
Varianta pe care o citești aici, este puțin revizuită, în sensul că am mai lucrat puțin la măsura versurilor. Varianta originală, care apare în carte, este forma “brută” a transpunerii pe moment în versuri a ceea ce simțeam atunci.
Să mă ierți tu, frumoasa mea,
De îmi vei mai fi vreodat’ în brațe,
De nu voi spune nimica,
Dacă doar te-oi privi și tot voi tace…
Să mă ierți tu iar, frumoasa mea,
Dacă de vorbe voi fi gol…
De-ți voi vorbi doar cu privirea,
Să știi c-am amuțit de dor…
Și iară să mă ierți, frumoasa mea,
De voi încerca să pot,
Să fac ceva, în clipa aceea,
Să opresc timpul in loc…
Să mă ierți tu, frumoasa mea,
Că poate totuși ți-am gresit
Și n-am facut cândva ceva,
La timp să te fi întâlnit…
Tu să mă ierți, frumoasa mea,
Că sunt nebun și te iubesc,
Și că nu pot, oricât aș vrea,
La tine să nu mă gândesc…
Dacă ți-a plăcut poezia, citește AICI și AICI părerea a două cititoare a întregului volum de poezii.