Poezie – Septembrie

În amintirea unui septembrie din urmă cu șapte ani.

Toamna este anotimpul iubirii, al serilor în doi, când ceaiul se termină mult prea repede și o simplă pătură devine ascunzătoarea voastră preferată.

Toamna ne amintim câtă nevoie avem de dragoste, de atingeri, de tandrețe, de brațele unui om care pentru noi înseamnă fericire absolută.


Ascultând ploaia am adormit
Și am visat o timpurie toamnă,
Când prima dată te-am întâlnit,
În acel septembrie, doamnă…

Erau pe jos frunze împrăștiate
Și nu știam că ele înseamnă
Că împreună noi vom străbate
Un timp același drum, doamnă…

Era acel septembrie abia început
Și simțeam toamna cum ne-ndeamnă
Să lăsăm în urmă frunza ce-a căzut,
Să ne croim un nou drum, doamnă…

Un tunet pe cer din somn m-a trezit
Și la o noapte albă mă condamnă,
Septembrie-i din nou aproape venit,
Numai tu ești plecată, doamnă…


Dacă ți-a plăcut poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.

Citește aici mai mult despre cele trei volume de poezii publicate până acum!

Mă găsești și pe FACEBOOK și INSTAGRAM