Poezie – Septembrie
În amintirea unui septembrie din urmă cu șapte ani.
Toamna este anotimpul iubirii, al serilor în doi, când ceaiul se termină mult prea repede și o simplă pătură devine ascunzătoarea voastră preferată.
Toamna ne amintim câtă nevoie avem de dragoste, de atingeri, de tandrețe, de brațele unui om care pentru noi înseamnă fericire absolută.
Ascultând ploaia am adormit
Și-am visat o timpurie toamnă,
Când prima dată te-am întâlnit,
În acel vechi, septembrie, doamnă…
Erau pe jos frunze-mprăștiate
Și nu știam că ele-nseamnă
Că împreună noi vom străbate
Un timp aceeași cale, doamnă…
Era acel septembrie abia-nceput
Și simțeam toamna cum ne-ndeamnă
Să lăsăm în urmă frunzele ce-au căzut,
Să ne croim un nou drum, doamnă…
Un tunet pe cer din somn m-a trezit
Și la noapte albă mă condamnă,
Septembrie-i din nou acum venit,
Numai tu îmi ești plecată, doamnă…
Poezia face parte din volumul Rătăcit printre versuri, disponibil AICI