Poezie – Sinan Pașa

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.


Sinan de pe pod priveste înspăimântat
Cum ghiaurul printre turci cărare-și face,
Parcă și Allah de el astăzi a uitat
Și spre oastea lui privirea nu-și întoarce!

Cad otomanii-n jur ca spicele de grâu
Secerați tot mai crâncen de a lui Mihai bardă,
Sinan nu-și mai strunește nici calul din frâu,
Să scape cu viață, își jură atunci în barbă!

Neajlovul e ticsit de turbane plutitoare,
Steagul Semilunei, în mocirlă zace,
Caută pașa-ngrozit o cale de scăpare,
Dând calului pinteni, drum întors el face!

Glasul lui Mihai străpunge văzduhul:
“Stai Pașă, rămâi și m-așteaptă, fii bărbat!”
Sinan simte-acum că-l lasă și duhul,
În goana nebună, de-un leș s-a-mpiedicat!

Calul nechează speriat și din șa-l aruncă,
Încă un turban în plus în noroiosul glod,
Strigă pașa la Allah din mocirla adâncă,
Mihai cu barda-n mână-l privește de pe pod!

Un grup de ieniceri spre Vodă se-avântă,
O crâncenă-ncleștare, în bucăți îi taie,
Sinan se ascunde cât Mihai se luptă,
Și-a pierdut și dinții, și oastea în noroaie!


Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.