Poezie – Spectacol pitoresc

Poezia mi-a fost inspirată de un adevărat spectacol, cu adevărat pitoresc, oferit de frunzele acestei toamne, într-una dintre ieșirile mele afară cu cățelușa mea, Sasha.

Vremea era umedă, unii copaci aproape goi, doar câteva frunze rătăcite sau întârziate pe unele dintre ramuri. Din când în când, câte un stol de frunze mai plutea prin văzduh sau altele, pur și simplu cădeau resemnate la sol.

Sub unii dintre copacii din parc, vântul reușise să strângă și să împletească un minunat covor multicolor și foșnitor sub lăbuțele Sashei, care alerga fericită pe acolo…

Câteva frunze bătrâne
Mai odihnesc în pomii goi,
Încercând parcă s-amâne
Să plece toamna, de la noi…

Alte frunze îngălbenite
Se tot foiesc pe asfalt
În timp ce două, ruginite,
Zboară din plopul înalt…

Mă găsești și pe facebook

Sub copacul următor,
Zici că vântul a creat,
Un covor multicolor,
Din frunzele ce-a suflat…

Încă una se desprinde
De pe-o ramură înaltă,
Alta din urmă o prinde,
Vântul, în eter, le saltă…

Un spectacol pitoresc
Au dat frunzele dansând,
Poate că doar se mândresc
Sau poate destinu-și plâng…

Poezia se regăsește în volumul CU SUFLETUL ÎN BUZUNAR, disponibil aici

Cu sufletul în buzunar – Sentimente la purtător de Silviu Bacuiani