Poezie – Surorile
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
A fost odată, demult, cândva,
O femeie care se numea Prostia,
Cu două fiice se lăuda,
Le striga Răutatea și Invidia.
Răutatea era mai versată,
Ceva mai des se tot cosmetiza,
Umbla cel mai adesea machiată,
Nu toată lumea o recunoștea.
Mai purta alteori, ironic, o mască,
Să o confunzi prea ușor cu Bunătatea,
Invidia era ca mă-sa de proastă,
Să se prefacă, ca soră-sa, nu putea.
Din contră, și pe Răutate o demasca,
Căci ura fără nicio motivație,
Era tare mândră de fiica ei, Prostia,
Că îi era un fel de derivație.
16.06.2022