Poezie – Visul lui Iosif

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.


Cu sufletul prea greu înțepat
De-ai trădării mărăcini,
Un ultim sac a mai așezat
Pe spinarea la asini.

Își trece iară mâna peste chip
Să alunge sudoarea durerii,
Cu privirea pierdută în nisip
Jură-n gând legământul tăcerii.

A iubit-o mult, mai bine pleacă,
Nu vrea rușinii singur s-o predea,
Un râu de lacrimi iar îl îneacă,
De ce Doamne? Cu cine o fi grea?

Cu sufletul prea greu și chipul livid
Dă să plece dar un glas îl oprește.
“Nu te teme, Iosif, fiu al lui David”,
Vocea străinului în alb grăiește.

“Nu te teme să o iei de nevastă,
În al ei pântec poartă Maria,
Pe Cel ce va fi mântuirea voastră,
E de la Duhul Sfânt, este Mesia!

Un fiu așadar în curând ea va naște,
Iar tu cu numele Isus îl vei numi,
El vă va salva de păcatele voastre,
Nu te teme Iosif!”, străinul mai grăi.


Citește aici mai multe poezii despre Crăciun!