Prefața poveștii mele – Poezie
Poezia “Prefața poveștii mele”, parte a volumului “De vorbă cu fata din vis“, a venit cred ca un răspuns la acea întrebare din citatul de mai sus. O întrebare care m-a măcinat un timp: De ce a apărut?
= PREFAȚA POVEȘTII MELE =
Ne-am cunoscut din întâmplare,
Sau poate nu, nici eu nu știu,
Poate a fost a sorții premeditare,
Să-mi amintesc cum pot să fiu…
Tu să-mi amintești că pot iubi,
Poate ăsta a fost rostul tău,
Că pot sentimente dezrobi,
Din al împietririi hău…
Să-mi rămâi n-ai fost menită,
O ultimă strofă-n viață,
Tu mi-ai fost numai ursită,
Să-mi fii poveștii o prefață…
O poveste adevărată,
Cu capitole din clipe,
Și-o femeie minunată,
Care să le și merite…
O poveste scrisă-n doi,
Zi de zi, pe-a vieții foaie,
Din amintiri curse șuvoi
Și din a clipelor văpaie…

S-ar putea să te placă. Probabil că o face. Probabil nu știe ce vrea. Probabil se gândește la tine tot timpul. Dar asta nu contează.
Ceea ce contează este ceea ce face în această privință. Și ceea ce face în acest sens nu este nimic. Și dacă nu face nimic, cu siguranță, nu ar trebui să faci nimic.
Ai nevoie de cineva care vrea să părăsească drumul ei, pentru a face evident că te vrea în viața ei.
Mă găsești și pe FACEBOOK