Rătăcit printre versuri

Spuneam într-una dintre poeziile mele că aș vrea să transform toamna aceasta într-o frenezie. Cel puțin până acum, nu mi-am atins acest deziderat, în schimb însă am transformat fără să vreau această toamnă în poezie.

Dintre cele 78 de poezii ale volumului “Rătăcit printre versuri“, 27 dintre ele sunt dedicate toamnei sau în care toamna se regăsește ca un laitmotiv. Cred că toamna aceasta mi-am dat seama că am iubit dintotdeauna acest anotimp fără să știu, fără să fiu cu adevărat conștient de acest lucru.

JURNAL DE TOAMNĂ

Și mai realizez acum că această carte aș putea-o considera, fără nicio exagerare, un adevărat jurnal de toamnă al meu. Pentru că dincolo de acele 27 de poezii despre care spuneam că acest anotimp se regăsește în ele, pot afirma că toate poeziile cuprinse între copertele acestei cărți au fost inspirate de melancolia și nostalgia născute în sufletul meu de acest anotimp pitoresc.

Unele dintre ele le-ai citit sau le poți citi aici pe site.

 

Poeziile care se regăsesc între copertele acestui al cincilea volum al meu, aș putea afirma că sunt o continuare a celorlalte poezii scrise de mine și publicate în volumele anterioare. Continui într-un fel să vorbesc despre mine, să mă deschid, să mă exteriorizez, să mă las descoperit sau să permit cititorului să pătrundă nestingherit în fiecare cămară a sufletului meu.

ANONIM

Știu că sunt un oarecare dintr-o mare de oameni. Un om banal, obișnuit, care nu iese cu nimic deosebit în evidență

Sunt un necunoscut, un “no name”, cum se spune în zilele noastre. Sunt doar un cineva, unul dintre ceilalți din mulțime, ale cărui gânduri, trăiri sau sentimente chiar nu interesează pe nimeni și nu stârnesc curiozitatea cuiva. Tocmai pentru că sunt un anonim.

Un anonim care uneori simte că își găsește locul undeva și aparține acelui loc și unor alți anonimi, iar ulteori se simte rătăcit. Rătăcit de propriul suflet și de el însuși.

Și uneori sunt numai eu cu mine, rătăcind printre propriile gânduri, acompaniat doar de tastatura telefonului, care ține loc de pix și de foaie. Astfel, gândurile printre care rătăcesc se transformă în versuri, printre care mă pierd de multe ori.

 

Versurile poeziilor mele nu sunt nimic altceva decât propriile gânduri, pe care mi le dictez singur și le aștern pe foaie. Și de atât de multe ori, mă simt rătăcit printre ele. Gânduri sau versuri, spune-le cum vrei, pentru mine sunt același lucru.

Acest volum de poezii, “Rătăcit printre versuri”, nu este cu nimic deosebit de celelalte patru volume anterioare scrise de mine. Într-un anume fel, face parte din ele. Sau este o continuare a lor.

Alte gânduri, alte versuri ale aceluiași anonim. Același stil. Un amalgam de trăiri, sentimente, gânduri. Visuri, dureri, deziluzii, resemnări. Iubire și durere. Toate gândurile mele.