Se mărită bucătăreasa!
Peripeții cu bucătăreasa flămândă de iubire! 😆
În urmă cu câțiva ani, pe undeva prin Drumul Taberei, in timp ce serveam patria împreună cu un coleg, Mihai.
– Frate, da’ noi ce mâncăm azi?
– Nu știu, zi tu.
– Hai că știu eu un loc unde face mâncare bună.
Ne așezăm la masă, față în față. Vine o duduie, ia comanda, pleacă și revine puțin mai târziu cu ceea ce comandasem.
După un timp, când eram noi aproape să terminăm de mâncat, își face iar apariția în dreptul nostru respectiva duduie.
– Bună mâncare doamnă, zice Mihai. Și cu siguranță o bucătăreasa bună de luat acasă!
– Păi e singură, doar că are un copil!
– Nu-i bai, unde mănâncă două guri mai mănâncă una. Uite, și colegul meu are doi copii de exemplu!
Sala de mese era separată de bucătărie de un perete de rigips, astfel încât bucătăreasa auzea fără probleme tot ce se discuta.
– Da’ ieși fată de acolo, nu auzi ce spun băieții? Vino încoa’ că te măriți!
În timpul ăsta noi terminasem de mâncat și stăteam puțin relaxați înainte să plătim. Auzind noi chemarea duduii către colega ei de la bucătărie, ne-am îndreptat privirile într-acolo.
Deodată, de după peretele de rigips își face apariția o ființă vie, de vreo 270-180-270, care privind spre noi și frecându-și în același timp mâinile, zise :
– Care dintre ei este?
Ca la un semn, într-o sincronizare perfectă de parcă am fi fost înțeleși dinainte, ne-am indicat reciproc unul pe celălalt cu degetul arătător și am spus la unison:
– El e! El e!