Sunt poeții ultrasensibili?

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Vorbeam recent cu o fată, poetă și, implicit, iubitoare de poezie, care mi-a mărturisit tendința pe care o resimte de a renunța la a mai compune. Explicația m-a surprins, dar m-a și pus puțin pe gânduri.

Mi-a spus că oamenii din jur nu prea apreciază poezia și, mai mult, chiar este “batjocorită”, iar cei care scriu poezii ar fi, vezi Doamne, mult prea slabi de înger sau mult prea sensibili.

Da, nu mă miră absolut deloc și chiar cred că există astfel de oameni care spun asemenea lucruri, pentru că de fiecare dată când crezi că ai sondat adâncurile prostiei umane, cineva te va surprinde cu adevărat. Am tendința să cred că singura lor experiență în ceea ce privește poezia este reprezentată de versurile din felicitări sau cele ale cântecelor mult prea sentimentale. Mai mult, sunt absolut convins că astfel de oameni nu au suficiente abilități de citire pentru a face față poeziei. Pentru că, pentru a fi un bun cititor de poezie, trebuie să fii un cititor expert. Nu de ziare, reviste sau al celor mai noi postări de pe rețelele de socializare.

Cineva care scrie poezie, gândește negândit, spune lucruri nespuse, descrie nevăzutul și inexistentul și face asta cu o mare finețe, folosind doar cuvintele potrivite. Așadar, poezia nu ar trebui citită de astfel de oameni pentru că, Doamne ferește, îi putem avea pe conștiință și nu ne-am dori sub nicio formă ca ei să sufere un atac de disonanță cognitivă atunci când se confruntă cu o realitate care le distruge iluziile.

Există și o parte amuzantă, pe de altă parte, anume că cei care afirmă sau cred așa ceva, habar nu au că o foarte mare parte a poeziei nu se referă deloc la sentimentele tale sau la sensibilitatea ta. Este vorba despre observație, iar acea observație poate fi ironică sau sarcastică sau, pur și simplu, provenită din supărare.

Iar cel mai important, din punctul meu de vedere, este că scrii pentru tine, nu pentru ei. Sunt absolut convins că dacă mie nu mi-ar plăcea o oricare activitate ar desfășura cineva din această categorie, de exemplu a juca la pariuri, nu îl va împiedica să o facă mai departe. Pentru că îi place lui. Mie îmi place să scriu poezii și nu îmi pasă, la rândul meu, că nu îi place lui acest lucru.

La finele anului trecut, o întâmplare asemănătoare, mi-a inspirat scrierea unei poezii, pe care am numit-o “Indecis” și ale cărei versuri le las acum aici.

Nu-ți plac versurile mele, am înțeles,
Ce aș putea face eu să te scap de stres?
Cum o fi mai bine, ce spui, tu ce gândești,
Eu să nu mai scriu sau tu să nu mai citești?

Nu de alta, dar pentru mine chiar contează
Părerea ta, mai ales de te deranjează!
Până la urmă, important să fii tu-mpăcat,
Într-un fel sau altul, trebuie să-i dăm de cap!

Să mă ignori o fi oare destul de bine
Sau să nu fie ceva care te reține?
Am o idee, ce ar fi să mă blochezi
Și în felul ăsta ce scriu eu nu mai vezi!

Să mă opresc din scris nu pot, înțelegi,
Nu sunt toți ca tine de inteligenți
Și unora dintre ei ce scriu le place,
O fac pentru ei, chiar nu am ce mai face!

Dacă și tu, cel care citeștj acum, ești mai sensibil sau mai slab de înger, te aștept și pe pagina mea de facebook!