O poezie având în prim plan pe Ionică și Mărioara, personaje care se regăsesc și în volumul “Viața Satului: Oameni și dobitoace. Povești nespuse“, care poate fi găsit AICI. Ar fi gustat, Ionică, se pare, Din ale Măriei, calzi sarmale, Înghițea-n sec, rezemat de gard, Tot privind-o stând în șorț, pe prag. Mirosul acela la […]
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta. Fumul gros spre nori s-a ridicat, Înecând, parcă, văzduhul în ceață, Ardea-ntre dealuri întregul sat, Aprins chiar acum, când seara se lasă… Prin bătături, dobitoace speriate, Oameni mulți alergând pe ulițe, cu găleți, La margine de șanț, găini leșinate, Duhoarea fumului, peste-ale satului vieți… Vetrele […]
M-am rătăcit pe-ale sufletului poteci, Pășesc pierdut prin colb de amintire, Salvează-mă dacă pe lângă mine treci, Oferă-mi inimii o amăgire… Aprinde-mă tu din nou, poate mai pot, Să mai ard din dragoste încă o dată, Înainte să mă sting apoi de tot În lacrima-n care inima-mi înoată… Privește luna de pe lac și te […]
Zdrăngănitul constant al roților căruței, Pe drumul bătătorit și plin de hârtoape, Îi aducea mai aproape ochii mândruței, Era tot mai mică, distanța ce-i desparte… Semăna cu-ale unui ceteraș acorduri, Care doinea un de dor și de iubire cânt, Imagini cu ea îi zburau prin minte cârduri De vraja ei nu-l putea salva niciun descânt… […]
Cu părul lung, pe spate lăsat, Cu ochi mari și chip îmbujorat, Deloc înaltă, atât de frumușică, L-a deochiat într-o zi pe Ionică… A rămas în drum privind pierdut, Chiar sufletul și l-ar fi vândut, S-o aibă în brațe pe înserat, La poartă ea să îl fi așteptat… Visa cu ochii deschiși el acum, Cum […]
Te aștept diseară-n același loc Să îmi mai povestești de tine, Să aruncăm amintiri într-un foc Ce încă mă mistuie pe mine… Le voi aduce pe ale mele toate, Văd eu cum le-oi putea căra, Poate într-un sac dus în spate, Dar adu și tu câteva… Să le aruncăm pe toate-n foc, Să se ardă, […]
