Un lingușitor și scama de pe umărul șefului

Povestea adevărată și hazlie a unui lingușitor, genul acela de coleg “pupincurist” pe care cred că fiecare dintre noi l-am întâlnit măcar o dată în viață.

POVESTEA

În urmă cu aproape 10 ani, într-o dimineață, împreună cu alți 5-6 colegi, am întocmit și semnat un raport prin care ne exprimam unele nemulțumiri.

După masă a sosit și răspunsul. Ăla merge colo, ăla mutat dincolo, etc. 😀

La finalul ședinței, pe hol, în timpul unei discuții cu mine și alți doi colegi, șefu’ îl vede și pe Costel.

Și tu Costele? Și tu mă baiatule?, i se adresează șefu’ cu tonalitatea unui părinte care își dojenește copilul ce a comis ceva ce nu s-ar fi așteptat vreodată.
– Șefu’ nuuu! Nuuu șefu’!

Costel ne ia pe toți prin surprindere cu reacția lui plângăcios-lingușitoare. Își cuprinde stăpânul cu brațele asemeni unui copil ce caută iertarea și înțelegerea tatălui și își joacă mai departe rolul.

– Nu șefu’, nuuu! M-au forțat șefu’, m-au forțat, eu n-am vrut să semnez!

Ceva mai departe, parcă îl văd, un alt coleg ce a asistat la această melodramă stătea parcă împietrit și mașinal, cu mișcări lente, făcea semnul crucii.

– Așa bre, îi strigă un altul, fă crucea mare că uite, Sarsailă e bătrân!

Orice gând ai tu măi șefu’
Și oricum ai fi îmbrăcat,
Știi că scama de pe umăr,
Eu mereu ți-am periat…

Lingușitor, pupincurist, sifonar, sau orice titulatură ar avea acest “specimen”, merita să îi fie închinată o odă! 😆 Citește-o AICI!

Citește aici mai multe peripeții!