Viața Satului: Oameni și dobitoace. Povești nespuse.
Este o vorbă veche, din bătrâni, care ne îndeamnă să facem haz de necaz. Adică, să luăm partea bună din ceea ce s-a întâmplat, să tragem învățămintele de rigoare și să ne autoironizăm sau să râdem de situația căreia i-am fost protagoniști, să glumim pe seama “necazului”.
Autoironia sau ironizarea anumitor situații, care în mod normal ar fi de tot plânsul, nici pe departe de râs, ne ajută să depășim mai bine și chiar mai sănătos anumite etape ale vieții. E o vorbă, râzi singur de tine, înainte să apuce alții să o facă!
OGRADA CU GÂȘTE
“Ai lăsat iubirea de-o parte și te-ai apucat de altceva. E bine, orice schimbare e bună.”
Acestea sunt vorbele prietenei mele, Cristina, după ce a citit, anul trecut, câteva dintre poeziile mele din seria “Ograda cu gâște”.
Aș putea spune că era de înțeles oarecum, la acel moment, acea schimbare de macaz, întrucât iubirea nu prea mă mai inspira cu nimic, pe când “gâștele” continuau și continuă, slavă Domnului, să o facă zi de zi, în această ogradă numită “viață”!
“Ograda cu gâște” s-a dorit, așadar, a fi o serie de povestioare în versuri, în care personaje sunt animalele din curtea țăranului Ghiță, povestioare prin care, recunosc, satirizez anumite năravuri ale unor gâște… pardon, ale unor oameni din viața de zi cu zi, de care mă lovesc mai mult sau mai puțin.
Ai ghicit, în rolurile principale sunt gâștele, ale căror vicii încerc, poate, să le îndrept. Asta am spus-o doar așa, de amorul artei, pentru că sunt conștient că nu voi reuși, nici eu și nici nimeni altcineva, să o facă.
“Scena” tuturor acestor întâmplări este curtea bunicilor mei din satul Bălănoaia, județul Giurgiu, așa cum mi-a rămas mie întipărită în minte și în suflet, din vremea copilăriei. Chiar și țăranul din poeziile mele poartă numele bunicului meu, Ghiță.
Fără anii copilăriei mele petrecuți acolo, nu cred că aș fi putut reda în versuri aceste “aventuri”, care sper să vă stârnească interesul, să vă amuze și să vă dea de gândit.
Întâmplările cotidiene și oamenii din viața de zi cu zi, mi-au inspirat, prin urmare, scrierea acestor poezii. Realități evidente ale actualei societăți în care trăim, de care cu siguranță, într-un fel sau altul, ne lovim fiecare dintre noi în parte, le-am ironizat prin niște versuri simple, dar moralizatoare, menite a aduce buna dispoziție cititorului.
Toți avem colegi sau șefi care, vorba aceea, atât pot. Toți ne lovim de “valorile” care se pun astăzi la baza societății noastre sau ne luăm cu mâinile de cap când constatăm câtă prostie este în jurul nostru și cât de mult ne pot influența toate aceste aspecte.
Păi, și atunci, în loc să ne mai facem singuri rău, enervându-ne și agitându-ne, hai mai bine să facem haz de toate aceste aspecte! Ne va schimba ziua în bine!
IONICĂ ȘI MĂRIOARA
Inițial, mi-am dorit o carte numai cu aventurile Gâscanului și ale celorlalte “orătănii” din ogradă. Neavând, însă, suficiente poezii scrise, la sugestia prietenei mele, Geanina Soare, am ales să le combin cu “aventurile” amorezatului Ionică, căruia i s-au aprins călcâiele după frumușica Mărioara. În această parte, aș putea spune, intră mai mult în scenă autoironia.
În cele mai multe poezii din partea secundă a cărții, “Ionică și Mărioara”, satirizez și ironizez unele situații și experiențe personale trăite “în dragoste”, pentru a-mi obloji singur rănile și a mă ajuta să îmi accept unele “gafe” făcute. Pe scurt, pentru a depăși acele momente.
În alte câteva poezii, îmi strig, prin gura lui Ionică, unele trăiri sau dureri. Totul, pe un fundal mioritic, rustic, pe care îl iubesc foarte mult.
Cartea aceasta îți va fi, cu siguranță, un binevenit medicament zilnic anti-stres, te va ajuta să privești anumite situații sau “eșecuri” dintr-o perspectivă haioasă, menită a-ți (re)aduce buna dispoziție.
Cartea poate fi comandată, la un preț foarte accesibil, AICI.