Poezie – Visul meu necenzurat

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Poezie scrisă într-o seară, înainte de somn, pe când ea încă îmi bântuia gândurile și îmi  neliniștea liniștea nopții.

Stăteam de vorbă cu ea pe facebook și mi-am adus aminte la un moment dat că o visasem cu o noapte înainte și i-am spus. Tocmai atunci, mi-a transmis că are puțină treabă și va reveni.

Am profitat de clipele rămas singur și am încercat să redau în versuri visul de care spuneam. M-am poticnit la un moment dat și nu reușeam să găsesc o rimă potrivită, rămânând blocat acolo până ce ea mi-a trimis un “zâmbilici” pe mess. Atunci i-am spus că nu reușesc să găsesc rimă unui vers, după care am spus imediat “Gata, am găsit!”.

“Ai găsit?”, mă întreabă ea.
“Da, tu! Tu ești rima”, am răspuns eu.

Poezia este inclusă în volumul “Zeița Pasiunii“, care poate fi comandat AICI

= VISUL MEU NECENZURAT =

Ai bătut tu, târziu, într-o seară,
La ușa unui vis al meu,
Și ai intrat, ca o căprioară,
Sărind zglobie, tot mereu…

Ai mai avut atunci, cu tine,
Sigur că intenționat,
Zâmbetul ce cândva, pe mine,
Fără cuvinte m-a lăsat…

Mă priveai așa cum doar tu știi,
Și să mă ascund atunci eu vrui,
Căci știam că mă vor ameți,
De stau in loc, ochii tăi căprui…

Citește și tu “Zeița Pasiunii”

Cu patimă atunci te-am sărutat
Și, când în brațe te-am avut,
Cerului cu dor nebun m-am rugat,
Să-mi fii așa cum eu te-am vrut…

Te-am iubit când luna adormea,
Și te-am atins, te-am mângâiat,
M-am hrănit atunci cu pofta mea,
În visul meu necenzurat…

Îmi ești, femeie, tu dorință,
Să mi te am, să te iubesc,
Patimă-mi e a ta ființă,
Din vis nu vreau să mă trezesc…