“Făt-Frumos din corcoduș” sau lupta dintre rațiune și sentimente
Această a doua ediție a lui “Făt-Frumos din corcoduș“, care se află momentan în stadiul de corectură, este meticulos revizuită și îmbogățită cu elemente noi, aducând un suflu proaspăt și o profunzime sporită poveștii deja captivante. Peripețiile hazlii ale lui Burcea vor stârni crize de râs, iar vorbele înțelepte ale lui Matei și ale părintelui Macarie vor provoca serioase momente de contemplare. Sper cu ardoare ca această a doua ediție, la publicare, să fie primită cu aceeași căldură și entuziasm precum versiunea actuală.
Cu toate că titlul și ilustrația sugerează altceva, “Făt-Frumos din corcoduș” nu se adresează copiilor. Este o relatare inspirată din evenimente și personaje reale, contemporane, plasată în peisajul rural de acum peste cinci decenii, în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial și instalării comunismului în țara noastră. Cu toate acestea, povestea evită complet aspectele politice și se axează pe cotidianul vibrant al personajelor.
În poveste, se conturează o îmbinare fascinantă între năzbâtiile zilnice ale lui Burcea, “un flăcău înalt precum un plop bătrân, un fel de vlăjgan cu fizicul într-o dezordine perpetuă, care purta mereu un rânjet schimonosit pe față“. Cu convingerea fermă că toate femeile din sat sunt cucerite de farmecul său, el declară: “Eu pe care-am vrut-o, am avut-o, pe care nu, am lăsat-o la altu’, s-aibă și el muiere, că așa se cade!” În contrast, avem lupta interioară a lui Iancu, al cărui conflict interior crește, deoarece Leana, femeia sa, este singura din sat care nu este indiferentă la avansurile lui Burcea și nu numai. Intrigile și dinamica dintre personaje promit să aducă o turnură captivantă în povestea lor rurală.
În miezul poveștii, se încearcă dezlegarea enigmei privind cine poartă mai marele păcat al prostiei într-o astfel de încurcătură. Să fie Burcea, cel lipsit de minte, ce se avântă către toate femeile care îi ies în cale? Sau Leana, care uită de statutul său marital și își pierde capul în fața avansurilor lui? Sau poate Iancu, soțul înțelegător, care alege să ierte și să ofere o nouă șansă, asumându-și temerile, gândurile și neliniștea care îl bântuie necontenit de la descoperirea adevărului? În acest vârtej al alegerilor, firul poveștii se desfășoară cu întrebări captivante și nuanțe profunde ale psihologiei personajelor.
Părintele Macarie, în calitate de mediator în toată această poveste nebună, capătă o nuanță interesantă, putând fi perceput ca o voce interioară a soțului înșelat. În veșnicul conflict dintre inimă și rațiune, părintele devine asemenea unei voci raționale, oferind sfaturi și îndrumări care pot contraveni dorințelor inimii. Astfel, el devine o reprezentare a conștiinței care îi spune bărbatului calea rațională, diferită de impulsurile inimii sale înfrânte. Acest strat adăugat adâncește și mai mult complexitatea poveștii, aducând în prim-plan lupta dintre rațiune și sentimente.