Ionică și Mărioara – Sudălmi

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Protagoniștii volumului “Viața Satului – Oameni și dobitoace. Povești nespuse” (care va apărea curând pe platforma Mybestseller), Ionică și Mărioara, alături de Gâscan și tovarășii lui din ograda lui Ghiță, ca și gâștele din jurul meu, de altfel, continuă să mă inspire. Profit de ocazie pentru a le aminti celor care vor citi această carte, că în spatele fiecărei poezii se află o poveste pe care am trăit-o sau la care am asistat. Prin aceste versuri, așadar, ironizez unele situații din societatea actuală de care m-am lovit, de-a lungul timpului.

– Ionică, nu fi tălâmb,
Lasă sticla, hai la târg!
Dă-o dracu’ de băutură,
Hai să luăm ceva de gură!

– Mărie, nu mai fi tută,
Nu vezi că mi-s la băută?
Fir-ar coasta mea a dracu’,
De ce nu te-o fi luat altu’?

– La mă-ta atunci să mi te duci,
În pat cu mine nu te mai culci!
– Nu-i bai, m-oi culca la vecine,
Când voi vrea să dorm, vin la tine!

– Fir-ai al dracu’ de afurisit,
Mă-ta că te-o făcut, rău a greșit!
– Cum grăiești tu așa, netoată?
Vedea-mi-o-ai în ciorbă, pe toată!

– M-oi duce s-aprind lumânare,
Nicicând să nu ți se mai scoale!
Tulai Doamne, ce rușine,
Să grăiești așa cu mine!

– Du-te muiere la dracu,
Nu mai poci, mă doare capu’!
De-aia mai stau la beutură,
Să mai scap io de a ta gură!

27.04.2022