Parodie după poezia “Zdreanță”
Această poezie se vrea a fi o parodie după renumitul poem al lui Tudor Arghezi, “Zdreanță”, și am conceput-o în urmă cu aproximativ un an, fiind dedicată lui Sorin și Paul, doi dintre prietenii mei din grupul facebook “Friends“.
Păi dacă suntem poeți, hai să fim până la capăt, nu? 😆
PARODIE ZDREANȚĂ
L-ați văzut cumva pe Sorin,
Cel ce este băiat fin?
E-un băiat cam frumușel,
Mor fetele după el!
Parcă-i dat de ursitoare
Ca să aibă pețitoare,
Pe toate le ia cu leșin
Când aude de Sorin!
Are însă un rival,
Cam pungaș si cam golan,
Când fetele-i ies in cale,
Hop și Paul că apare!
E-un pungas fără pereche
Dă târcoale pe la fete,
Așteptând vreun ceas, chiar zece,
Ca gagica ca să plece,
De la Sorin supărată
Și s-o astepte el in poartă…
De când în grup a intrat,
Multe Paul a-nvățat,
Și tiptil el se grăbește,
Tactica își pregătește,
Vede fata, o ginește,
Și pe loc o și vrăjește!
– “Unde-i fata?” a-ntrebat Sorin
– “A plecat”
– “Stai nițel că te dezvăț
Fără block si fără băț,
Te-nvață Sorin minte”
Și i-a dat o fată fierbinte!
Dar de cum s-a dezbrăcat,
Sexul ei l-a speriat
Si urlând a și fugit
Că-l iubea un travestit!
Când se uită la Sorin acum,
Care-i dincolo pe drum,
Zice Paul si șoptește:
“Nu-l mai supăr, așa este”