Poezie – Pruncul din iesle
Prin aceste versuri, am încercat să redau un moment imaginat de mine din povestea nașterii lui Isus, o discuție între Iosif și unul dintre cei la care a apelat pentru ajutor în privința găzduirii peste noapte.
Morala ar fi aceea de a nu ezita niciodată să ajuți, oricât de puțin sau insignifiant ți s-ar părea a fi, pentru că niciodată nu poți ști nici cât de mult poate conta, nici pentru cine ai făcut-o. Exact ca omul din povestioara mea, care fără să știe L-a ajutat și găzduit pe Însuși Dumnezeu.
– De mult prea departe sunt venit,
Tocmai din Nazaret cetate,
Soției sorocul i-a sosit,
Rogu-te, un loc peste noapte!
– Nu am locșor a-ți da, nici de-aș voi,
Mi-e plină casa după cum vezi,
Numai poate de te-oi învoi,
În iesle a sta, la oi și iezi!
– Ești bun, fii binecuvântat,
Peste tine a Domnului pace,
Ieslea-i bună de înnoptat,
Numai tu să îmi mai spui cât face!
– Mergi cu Domnul, pregătește
Din paie un culcuș călduros
Pentru când Pruncul se va naște,
Să nu fie locul friguros!
Al casei stăpân nici n-a gândit
Când a grăit cu a lui gură,
Că Însuși Domnul ce a venit
În a casei lui bătătură…
De Maria-n pântec purtat,
Se va naște în umilință,
Al Cerurilor Împărat,
Să ne aducă la credință!
Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.