Omul care sMintește locul
Prostia este extrem de dăunătoare. Una dintre multiplele cauze, ar fi aceea că naște monstruleți. Unul dintre acești monstruleți, poartă numele de răutate Răutatea merge întotdeauna mână în mână cu prostia. De aceea se și spune, pe bună dreptate, să eviți omul prost.
Păi bine, bine, tu îl eviți, dar dacă nu te evită el pe tine? Dacă ai neșansa să se împiedice tocmai de tine? Atunci, cred că cel mai înțelept lucru, ar fi acela ca odată ce l-ai mirosit, la fel, să te ferești de el și să îl eviți. Nu lupta cu el, nu ai nicio șansă, are mintea mult prea odihnită.
OBICEIUL MEU, PĂCATUL MEU
Am obiceiul ca la finalul fiecărei poezii scrise de mine direct pe pagina de facebook, să scriu și adresa site-ului meu, sub semnătură și data scrierii acelei poezii. De forma “www.silviubacuiani.ro”.
La fel, am obiceiul ca aceste poezii să le distribui în diferite grupuri facebook dedicate poeziei.
Recent, într-unul dintre aceste cazuri, mă pomenesc cu un comentariu de la o persoană total străină mie, cu care nu am interacționat niciodată înainte, foarte revoltată că administratorii acelui grup ar permite așa ceva! Amenința chiar cu văduvirea grupului de prezența unui adevărat om de cultură precum ar fi el, care se va retrage, nefiind de acord sub nicio formă cu așa ceva!
Sunt absolut convins că exprimarea agramată a acestuia era doar o acoperire, ca nu cumva tocmai acum, când era foarte supărat, să fie observat cumva de cei de la Ministerul Culturii și să i se propună prezența în calitate de invitat de onoare la vreun simpozion sau la o lansare de carte!
Nu concep…cum dracu să intrii pe un grup să citești o poezie, un text dar să fi redacționat la dracu în praznic? De ce aprobați asa ceva?
– clasic în viață –
Deci, aceasta a fost reacția omului de cultură la postarea cu poezia mea. O postare obișnuită, scrisă direct pe facebook, la finalul căreia scrisesem, repet, adresa blogului personal.
LA DRACU ÎN PRAZNIC CU TEHNOLOGIA ASTA!
Ca o paranteză, încă nu înțeleg de ce a furat un i de la “să fi” și l-a adăugat la “să intrii”. Și recunosc, nu am înțeles imediat la ce se referea prin a fi “redacționat”, inițial mă gândeam la ceva legat de redacție, ulterior am descifrat mesajul ascuns.
Și încă nu am reușit să mă dumiresc în ce fel a fost domnia sa “redactionat la dracu in praznic” de acel text.
Nu am avut de treabă și am răspuns la comentariu întrebând:
“Să fii cum? Și ce treabă are ce spui tu cu poezia mea?”
Atât mi-a trebuit! Omul de cultură, care se prezintă prin diverse grupuri a fi poet, m-a luat în colimator, m-a muștruluit pentru neobrăzare și m-a amenințat că se va ocupa el de mine să fiu eliminat din toate grupurile de tip “cenaclu literar”
Nu îmi doresc să îi dau numele și nici să postez screen-shots cu conversația din comentarii. Ideea era că, atunci când am început să scriu și să postez scrierile mele în diverse grupuri de poezie, aveam convingerea că aici se regăsesc numai oameni de calitate, oameni cu anumite valori, principii sau standarde.
Din păcate, chiar și într-un loc unde frumosul ar trebui să predomine, se pare că mai dai de câte un om care sMintește locul. Mai ales că a doua zi dimineață, atât pe profilul personal, cât și în diverse grupuri literare, a făcut postare cu screen-shots din acea conversație în comentarii, prin care se victimiza și încerca să mă demonizeze! 😆
Faptul că administratorii unor astfel de grupuri nu știu să impună anumite reguli prin care să nu permită ca refulările personale ale câte unui rătăcit să strice atmosfera, va fi poate subiectul unui articol viitor.