Cățelușa mea beagle și vecinul nemulțumit
Sasha, cățelușa mea beagle, a atras rapid atenția asupra ei, de când a devenit membru al familiei! 😁 O întâmplare tragi-comică, petrecută în urmă cu câteva luni, mi-a inspirat o poezioară, pe care o poți citi la finalul acestui articol.
Dintotdeauna am fost un mare iubitor de animale și natură. Dacă am vizitat o altă țară, printre primele lucruri de care m-am interesat a fost dacă există acolo o grădină zoologică.
Am vizitat astfel de două ori, în doi ani diferiți, Bioparco di Roma, un loc care mi-a rămas la propriu în suflet. Iar în Germania am vizitat, deși era iarnă și frig, grădina zoologică din Bochum.
Rasa de câini Beagle mi-a plăcut și am iubit-o de când am văzut prima dată un exemplar. Și nici nu mai știu când a fost asta, deci se poate spune că iubesc Beagle dintotdeauna!
Fosta mea iubită are o cățelușă beagle de care am fost foarte atașat și cu mâna pe inimă afirm că și viceversa! Am multe amintiri frumoase cu Tasha, unele dintre ele le poți citi AICI.
De la Tasha am, din aprilie anul trecut, o cățelușă care îi seamănă foarte mult și pe care am numit-o Sasha.
Și acum să vă spun povestea acestei poezii. Când sunt plecat la muncă de exemplu și fetița la școală, Sasha este nevoită să rămână singură acasă. Dar încă nu s-a împăcat cu ideea și mereu se agită, latră și lovește cu lăbuțele în ușa de la intrare.
Locuind la bloc, bineînțeles că am vecini fel de fel! Unul dintre ei, era mai mereu nemulțumit când auzea cățelușa lătrând sau lovind în ușă.
Și mă tot “certa”, dând exemplu de cumințenie cățelul lui de jucărie, un bichon maltez. De talia stăpânului, de altfel. 😆
Totul a culminat într-o zi când, aflându-mă la muncă, mă sună fetița de acasă, spunându-mi că e poliția la ușă. Fac eu ce fac și ajung acasă, unde am parte de o mare surpriză!
Într-adevăr, era poliția, dar poliția animalelor! Vecinul meu, posesor de cățel de jucărie, mă reclamase că aș chinui-o pe Sasha! Chiar că aș și lovi-o! Că așa bănuiește el și că era de datoria lui să anunțe!
Fiind în fața ușii cu agenții de poliție, am fost simțit de Sasha care, deși era cu fetița mea acasă, a început să se agite și să lovească în ușă, să vină la mine.
Am deschis ușa și sub privirile celor doi polițiști, Sasha a ieșit și a sărit direct pe mine la propriu, reacția normală a unui câine “chinuit” de stăpân! 😆
În fine, am arătat oamenilor carnetul de sănătate, am mai discutat cu ei și cred că au înțeles și ei că vecinul cu cățel de jucărie nu prea are toate țiglele pe casă!
Și de aici, această poezie, care sper să vă placă.
“Ham, ham, unde-ai fost plecat?”,
Mă-ntreabă ea c-un lătrat,
“Ai lipsit cam mult, să știi,
Când aveai de gând să vii?”
“Nu știam ce este cu tine,
Și-am lătrat să-mi spui de ești bine,
De iar l-am supărat pe vecin,
Să îi spui că am lătrat puțin!”
“Căci vecinul cel pitic,
Cred că iar m-a auzit,
Oare iar s-o fi supărat,
Că-n ușă cu laba am dat?”
“Dar acum, ce naiba faci,
De ce vrei să te descalți?
Hai pe-afară s-alergăm,
Și puțin să ne jucăm!”
Poezia este inclusă în volumul “Clipe din mine”, care poate fi comandat AICI