Iadul îngerilor

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Tataie Ghiță era un om credincios și mi-a spus de foarte multe ori că tocmai credința a fost cea care l-a ajutat să depășească multe obstacole, de-a lungul vieții. Într-o zi, pe când îmi povestea orori pe care le-a trăit sau văzut cu proprii ochi pe front, l-am întrebat dacă i-a fost frică. Mi-a răspuns că da, s-a temut în acea perioadă mai mult decât a făcut-o oricând înainte sau după.

Nu m-am temut niciodată pentru viața mea, tete. Toți suntem datori cu o moarte. Dar mă îngrozea gândul că nu voi mai apuca să o văd niciodată pe mă-ta mare sau poate că ea ar avea mai mult de suferit acolo, acasă, rămasă singură în urma mea. Și că nu voi apuca să îmi țin promisiunea pe care i-o făcusem când ne-am luat…

Mi-a mai spus că Hitler sau alți oameni asemenea lui vor răspunde în fața lui Dumnezeu pentru răul făcut și că va fi chinuit în iad.
– Și cum este acolo, în iad, tataie? Cum îi chinuie? l-am întrebat eu atunci, cu o curiozitate copilărească.
– Nu știu cum este acolo, tete, mi-a răspuns el. Am văzut doar cum este în iadul celălalt.
– Păi sunt mai multe? am întrebat eu, făcând ochii mari de uimire.
– Sunt două, cel de acolo, pentru diavoli, și cel de pe pământ, pentru îngeri. Vezi tu, tete, acolo plătesc oamenii răi pentru toate răutățile comise. Aici, pe pământ, plătesc oamenii buni, tocmai pentru că sunt buni.

*Romanul “Ghiță – Povestea unei vieți” este disponibil aici

Ghiță – Povestea unei vieți