Moș Crăciun, Făt-Frumos și capra(partea 3)
Dacă nu ai făcut-o încă, îți recomand să citești întâi PARTEA 1 și PARTEA 2 a poveștii.
PARTEA 3
– Trecu Alba dealul, măi Burceo, și intră în sat, zise Gavrilă, care-l întâlni în drumul lui, pe când mergea spre casă, trăgând o sanie pe care era așezat un sac, el știe cu ce umplut. Da’ un’ te grăbești așa?
– D’apăi, îl caut pe Moșu’, că o venit aseară și mi-o luat capra din bătătură, răspunse Burcea, răsuflând din greu și cu mâinile băgate în buzunarele cojocului.
– Care moș, zici? răspunse Gavrilă, privindu-l uimit. Moș Arvinte, ăla de zice că vai de omul făr’ de minte?
– Da’ de unde, nu ăla, răspunse Burcea. Ăla de aduce daruri la copiii cuminți și la mine n-a venit deloc și nu mi-a adus nimica!
– Păi nu ziseși că veni aseară? zise și Gavrilă.
– D’apăi veni, da’ tot nu-mi aduse nimica, unde mai pui că-mi luă și capra, o legă la sanie și zbură cu ea în înaltul cerului.
– Fugi, mă, de-acilea! D’apăi unde mai văzuși tu capră să zboare?
– D’apăi, văzui pe Sica mea aseară, n-auzi?
– Du-te mă de te culcă, c-ai fierbințeli, mai zise Gavrilă, în vreme ce se urni din loc, trăgând de sanie. Auzi la el, să zboare capra, mai bombăni omul, păi o zbura capra când o pica frunza de pe brad!
Mergând mai departe pe drum, Burcea nimeri la casa popii și, lihnit de foame fiind, intră în curte, merse pe prispă, bătu la ușă și intră.
– Da’ părintele unde-i? întrebă el pe preoteasă, după ce dădu binețe, văzând-o singură și dereticând pe acolo.
– Păi un’ să fie? răspunse femeia, tocmai ce mâncarăm și noi, ca oamenii, și plecă cu treburi de-ale lui. Da’ ce treabă ai cu el?
– D’apăi, ziceam că mi-o da ceva să-nfulec și io, răspunse omul.
– Iete, veniși și tu la spălatul străchinilor, ce să-ți fac? zise femeia, oprindu-se din treabă. Unde mai pui, că zise bine cine zise că vara-i strângătoare și iarna-i mâncătoare, mai bolborosi ea, în vreme ce îl îndemnă să ia loc pe un scaun și îi puse o strachină cu ciorbă dinainte.
În vreme ce Burcea înfuleca, se deschise ușa de la tindă și intră popa, întors de pe unde fu umblat.
– Da’ ce-i cu tine, mă băiete, ce vânt te-aduse la mine? îl întrebă pe Burcea, de cum dădu ochii cu el.
După ce îi ascultă pățania, îl îndemnă să ia loc pe un scaun, mai aproape de sobă, să se mai încălzească.
– Mă băiatule, zise popa către el, nu mai e multă vreme și se lasă noaptea, ia de mergi acasă, că de nu, oi degera pe drumuri. Pare-se că se lasă și iarnă moscălească…
– D’apăi, și capra mea? întrebă Burcea, privindu-l rugător.
– Ia de mergi acasă, cum zisei, ia de te culcă liniștit, că aista-i noaptea sfântă, noaptea-n care zice-se că vine și Moșul ăla, de care spui tu. La ce bun să mai umbli tu după el, când oricum vine el la tine? spuse părintele.
– Vine, zici? întrebă Burcea, făcând ochii mari.
– Vine, vine, că asta-i treaba lui, răspunse preotul.
– Cu capra, zici? mai întrebă Burcea, bucurându-se ca un copil.
– Cu capra, mă, cu capra…
A doua zi dimineață, Burcea sări din pat, cu gândul să fugă afară, să vadă de o fi fost după cum zise părintele. Tare mult se bucură când o găsi pe Sica, capra lui, legată de corcodușul din mijlocul bătăturii. Unde mai pui că avea alăturea și o sanie din lemn, lucrată manual, pe care erau lăsate o sumedenie de cărți. Burcea apucă una și tare se bucură când recunoscu pe copertă poza lui și a caprei. Neștiind să citească, o răsfoi fugar și iar se bucură nevoie mare, văzând pozele cu ei doi.
De bucurie, legă capra la sanie și porni prin sat, să dea câte o carte la toată lumea, iar seara, s-au strâns toți grămadă în curtea popii, care le citi povestea lui “Făt-Frumos din corcoduș”, a caprei lui și a celorlalți săteni din carte.
* nuvela “Făt-Frumos din corcoduș” este disponibilă și poate fi comandată aici