O floare din hârtie – povestea unei poezii

O floare din hârtie și povestea unei poezii…

POVESTEA

Era a doua oară când o vedeam. Era în mașină, lângă mine, ultimele momente împreună din acea zi.

La radioul mașinii se auzeau acordurile piesei lui Bonnie Tyler, “Total Eclipse of the Heart”, dar parcă undeva departe… Totuși, mi-au răsunat mult timp în cap acele acorduri muzicale…

Știu că o plăceam, eram emoționat și aș fi vrut să amân cât mai mult momentul despărțirii de ea. Am întins mâna și am luat de pe bordul mașinii o mică agendă cu foi de matematică.

Am rupt o foaie de acolo și i-am făcut o micuță floare din hârtie. Prima floare din hârtie făcută de mine și oferită ei…

POEZIA

= FLOARE DIN HÂRTIE =

Erai lângă mine, emoționată
Și pierdută îmi zâmbeai doar mie
Când dintr-o foaie fasonată,
Iți făceam acea floare din hârtie…

Îmi priveai mâna tremurandă,
Ce îndoia acea hârtie,
Și-o luai cu mâna ta plăpândă,
Zâmbindu-mi iarăși, numai mie…

Au fost clipe de noi trăite,
Ce ți le-am oferit eu ție,
Să ai ce să-ți aduci aminte,
Când vezi acea floare din hârtie…

DUPĂ POVESTE

Apoi, după un timp, am rămas rezemat de mașină, privind în urma ei, cum se îndepărtează, parcă în slow motion, de mine.

Nu mai era nimic altceva în jur…nici obiecte, nici oameni, nici sunete…doar ea, îndepărtându-se tot mai mult, dar parcă tot mai încet…

Tot așteptam, cu inima bătându-mi puternic, gata să-mi spargă cutia toracica, să întoarcă privirea spre mine…să se uite înapoi…

Nu a facut-o si nu am mai rezistat. Am alergat ca un nebun dupa ea si in clipele alea cat a durat “cursa”, imi imaginam cum o ajung, o prind de gat de la spate, o intorc spre mine si o imbratisez strans…sa o impregnez poate in mine, sa simt ca o am acolo, la pieptul meu.

Am ajuns-o, dar s-a intors ea cu fata spre mine, nu a fost ca-n imaginatia mea…si i-am spus ca imi doresc o imbratisare…sau am intrebat daca nu merit una…chiar nu mai stiu… Au fost clipe….clipe din mine…

©️Silviu Bacuiani