Când mi-a dat Cupidon cu arcu-n cap

Așa că stăteam eu liniștit acum, tolănit în fotoliu și mă uitam pe profilul ei. Și chiar când mă uitam la o poză în care ea zâmbea, zdrang! Am simțit cum am fost lovit cu ceva în creștetul capului!

Când mă uit în spate, a dracului piticanie de Cupidon fugea mâncând pământul și râzând în hohote! Tocmai ce îmi dăduse cu arcul în cap din lipsă de “muniție”!

Din instinct apoi, am întors privirea spre poza ei. Și atunci….

Și-a folosit, fără să vrea, zâmbetul ca pe un „instrument” de comunicare cu sufletul meu, irezistibil şi încântător, fiind „utilizat” cu succes pentru a trezi ceva în subconștientul meu.

Acel zâmbet atât de perfect parcă, acele semiluni create în obrajii ei, m-au făcut să mă întreb dacă este oare posibil să te poți îndrăgosti de zâmbetul unei femei…
Fragment din volumul 'De vorbă cu fata din vis'

ÎNAPOI ÎN VIITOR. CONSECINȚE

Cam aceasta este povestea, pe scurt, a momentului când am fost ultima dată lovit de drăcușorul ăla mic de Cupidon, în urmă cu ceva mai mult de doi ani. Episodul se regăsește integral în debutul volumului de poezii “De vorbă cu fata din vis“.

Pentru că da, și aici voiam să ajung, acela a fost probabil momentul-declanșator al poetului din mine! 😆 Câteva momente de neatenție și iată, efectele secundare ale loviturii primite cu arcul în creștetul capului au fost devastatoare: am ajuns poet!

Pentru că urmările acelui episod au fost aproape 100 de poezii, scrise de mine pentru sau cu gândul la aceea din a cărei cauză am fost lovit cu arcul în creștetul capului de drăcușorul ăla mic de Cupidon!

Versuri izvorâte din trăirile născute în mine de acea ea și pe care le țineam undeva, doar pentru mine. Asta până când o prietenă din Malta, Romelia Lungu, scriitoare, a citit câteva dintre ele și plăcându-i, mi-a transmis că ar fi păcat să nu fie cunoscute, să se piardă, și că se oferă să mă ajute să le public.

Le-am strâns astfel frumușel pe toate și le-am inclus în volumul de poezii, “De vorbă cu fata din vis“. Citește aici detalii despre carte!

Poezii

Apasă pe poză pentru a comanda cartea

O poveste scrisă în versuri până la urmă.

Am scris însă și o variantă haioasă, în versuri, a acelui moment prezentat în debutul acestui articol, lovitura primită cu arcul în cap de la Cupidon! 😆 O poți citi aici.

CITEȘTE POEZIA

= CUPIDON =

Mă simțeam odată urmărit,
De-un drac cu aripi și pitic,
Ce căra-n spate, n-o să credeți,
Un arc și-o tolbă cu săgeți!

I-am zis : “Du-te mă în pana mea,
Că-ți rup pe spate săgeata!”
Dar ce să vezi, al dracu’ pigmeu,
Tot mă lua la țintă mereu!

Dar și eu hoț, m-am tot ferit,
Și el nu m-a nimerit!
Și tot așa, o să râdeți,
Până a rămas fără săgeți!

Cât am râs atunci de el,
Că nu-i țintaș bun de fel!
Și apoi m-am așezat,
Să stau puțin comod în pat…

Și acuma, vrei nu vrei,
Am ajuns pe profilul ei…
Și dintr-o poză, drăgăstos,
Ea zâmbea așa frumooos…

Și cum priveam așa mirat
Acel zâmbet minunat,
Zdrang! Deodată am simțit,
Că-n creștet ceva m-a lovit!

“Ce dracu s-a întâmplat?”
Îmi zic eu și sar din pat!
Când colo fugea, ei bine,
Piticul râzând de mine!

Că al dracu’ piticot,
Nemaiavând săgeți deloc,
Tot în pace nu m-a lăsat
Și mi-a dat cu arcu-n cap!

Și apoi eu din instinct,
Poza ei iar am privit,
Si prin zâmbet, fără să vrea,
Mi-a cucerit inima…

Și ochii ei mari, căprui,
Ce pe loc m-au fermecat
Dar-ar dracii în capu’ lui,
De pitic, să vezi ce-i fac!!