O poezie având în prim plan pe Ionică și Mărioara, personaje care se regăsesc și în volumul “Viața Satului: Oameni și dobitoace. Povești nespuse“, care poate fi găsit AICI. Ar fi gustat, Ionică, se pare, Din ale Măriei, calzi sarmale, Înghițea-n sec, rezemat de gard, Tot privind-o stând în șorț, pe prag. Mirosul acela la […]
Zdrăngănitul constant al roților căruței, Pe drumul bătătorit și plin de hârtoape, Îi aducea mai aproape ochii mândruței, Era tot mai mică, distanța ce-i desparte… Semăna cu-ale unui ceteraș acorduri, Care doinea un de dor și de iubire cânt, Imagini cu ea îi zburau prin minte cârduri De vraja ei nu-l putea salva niciun descânt… […]
Cu părul lung, pe spate lăsat, Cu ochi mari și chip îmbujorat, Deloc înaltă, atât de frumușică, L-a deochiat într-o zi pe Ionică… A rămas în drum privind pierdut, Chiar sufletul și l-ar fi vândut, S-o aibă în brațe pe înserat, La poartă ea să îl fi așteptat… Visa cu ochii deschiși el acum, Cum […]
